luni, 13 februarie 2012

Maya

La un moment dat m-am îndrăgostit de numele Maya (sau varianta de Maia, mai pe românește) iată ce a ieșit :-)


 “Cum poți să îți descri simțirile?...” Nu  găsea nici un cuvânt potrivit pentru a se exprima, doar simțea.  Închise ochii și dădu frâu liber tuturor sentimentelor pe care le ascunsese atât de mult. Simți o explozie de sentimente, ca niște artificii care se înalță spre cer și care te uimesc cu forța pe care o degajă în momentul exploziei, dar te fascinează cu acel curcubeu de culori. “Atâta energie…atâta forță…oare asta sunt eu? Aș putea îneca lumea asta în simțiri dacă le-aș lăsa să se scurgă peste ea, aș copleși pământul, plantele, florile, animalele cu simțirile mele, dar mai ales oamenii…oamenii ar fi sufocați de cât poate simți o singură persoană...” Se opri pentru un moment și simți o frică de care se lovea ca de un zid. “Ce o sa fac dacă lumea nu poate capta atâtea sentimente?...ce voi face dacă oamenii nu vor putea îndura atâta forță și atâtea culori? Vor pleaca, se vor îndepărta de mine, și eu…? Eu ce o sa fac? Eu îi iubesc, am nevoie de fiecare dintre ei, voi suferi, voi fi sfâșiată dacă iubirea mea îi va îndepărta de mine!” Și acum încerca să revină la “normal” la viața lumeasca, prinsă ca o pasăre într-o colivie, dresată să se conformeze, să se integreze, să se încadreze în tipar. Doar în acel moment a avut un pic de libertate adevărată, acele artificii, acele culori, care în mintea ei lumească, puteau îndepărta oamenii de lângă ea, doar atunci a reușit să trăiască o clipă pentru prima dată de când s-a născut. Viața ei de până acum se învârtise doar în jurul regulilor, ce e frumos, ce e etic, ce e așa zis normal să faci și să nu faci. De câte ori a încercat să iasă din acest univers strâmtorat de condițiile impuse de mai marii lumii, de regulile scrise sau nescrise ale omenirii de mii de ani, dar doar acum, fără să știe, a simțit pentru prima dată. A trăit…Câți oameni reușesc să trăiască oare? Pentru mulți dintre ei viața și trăirile sunt doar niște iluzii create de prea mult alcool sau alte plăceri fizice și prea puțin semnificative. A trăi este de fapt o stare, un sentiment, pe care toți îl avem în noi, dar pe care atât de puțini sunt capabili să îl și înțeleagă și să îl întrețină. Viața este un lucru atât de complex și de cele mai multe ori o irosim fără să înțelegem nimic din ea.... 

Un comentariu: